4.SCOPUL PROCEDURII

Primaria Comunei Dorobanți întocmeşte planuri prin care se pun în concordanţă activitatile necesare pentru atingerea obiectivelor cu resursele maxim posibil de alocat astfel incat riscurile de a nu realiza obiectivele sa fie minime.

5.DOMENIUL DE APLICARE

Procedura se aplică în cadrul Primariei Comunei Dorobanți.

Procedura priveşte planificarea activităţilor instituţiei, repartizarea resurselor pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor precum şi monitorizarea nivelului de atingere a obiectivelor.

Planificarea se afla in interdependenta cu Standardul 7 – Obiective, Standardul 9 – Coordonarea precum si cu alte Standarde care au drept scop asigurarea realizării obiectivelor şi monitorizarea performantelor.

Compartimentele implicate ca furnizoare de date: toate componentele structurii organizatorice a Primariei Comunei Dorobanți (compartimente, servicii, catedre, comisii)

Compartimente implicate ca beneficiare de rezultate ale activitătii procedurale: toate componentele structurii organizatorice a Primariei Comunei Dorobanți (compartimente, servicii, catedre, comisii)

6.DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

6.1. REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

4. 1. 1. Standarde internaţionale de management SR EN ISO 9001:2001

6.2. LEGISLAȚIE PRIMARĂ

6.2.1. Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare:

6.2.2.Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritatile administratiei publice si entitatile publice, cu modificarile ulterioare;

6.2.3.Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate Romaniei de catre Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora, cu modificarile si completarile ulterioare

6.2.4.Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare

6.3.LEGISLATIE SECUNDARA

6.3.1. Ordinul nr. 600 din 20 aprilie 2018 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice

7.DEFINIŢII SI ABREVIERI ALE TERMENILOR UTILIZATI

7.1. DEFINIŢII ALE TERMENILOR

7.2. ABREVIERI:

8. DESCRIEREA PROCEDURII

Generalităţi:

Controlul este un mecanism necesar in raport cu planificarea, in sensul existentei unui set clar de instrumente de masurare care sa poata indica – pe de o parte – care este progresul in realizarea obiectivelor si – pe de alta parte – actiunile corective, atunci cand este necesar.

Documente utilizate

Lista documentelor şi conţinutul acestora:

• Planul anual de achizitii publice

• Programul de investitii publice

Circuitul documentelor:

Primarul Comunei Dorobanți impreună cu Compartimentul Financiar-Contabil elaborează Planul strategic al activităţilor care ulterior se aduce la cunoştinţă şefilor de compartimente. Compartimentul Financiar-Contabil elaboreaza Planul anual de achizitii publice si Planul de investitii publice care il trimite spre aprobare Primarului Comunei Dorobanți.

Resurse necesare:

Resurse materiale

• birotică, computere;

• reţea internet;

• copiator;

• imprimantă;

• telefoane, fax-uri pentru legături operative cu alte compartimente şi cu structuri din afara instituţiei;

• papetărie şi tipizate.

Resurse umane

• Şefi compartimente;

• Compartimentul Financiar-Contabil

• Compartiment/Responsabil Resurse Umane;

• Grupul de lucru;

• Viceprimar;

• Primar.

Resurse financiare

• Conform bugetului aprobat pentru anul în curs.

Modul de lucru:

Planificarea este una din functiile esentiale ale managementului. Planificarea se refera la repartizarea resurselor, pornind de la stabilirea nevoilor pentru realizarea obiectivelor. Avand in vedere caracterul limitat al resurselor, repartizarea acestora necesita decizii cu privire la cel mai bun mod de alocare. Astfel conducerea Primariei Comunei Dorobanți trebuie sa pornească de la trasarea unor obiective generale, la nivel de unitate, pentru ca mai apoi sa le transpuna în obiective specifice, la nivel de compartimente. Fiecărui compartiment îi vor reveni măsuri/acţiuni care vor trebui aplicate în vederea atingerii obiectivelor. Rolul Şefilor de Compartimente va fi cel de a asigura aducerea la îndeplinire a obiectivelor specifice şi de a monitoriza activităţile ce se desfăşoară sub tutela proprie. Pornind de la aceste fapte se vor identifica şi resursele necesare pentru derularea activităţilor, iar cele care nu sunt disponibile se vor procura, după caz, prin Programul anual de achizitii publice, Programul de investiţii Publice cât şi prin scoaterea la concurs a posturilor vacante.

Planificarea este un proces continuu, ceea ce imprima planului un caracter dinamic. Schimbarea obiectivelor, resurselor sau altor elemente ale procesului de fundamentare impune actualizarea planului. Astfel, ori de câte ori se identifică asemenea schimbări este necesar a se efectua analiza modificarii ipotezelor/premiselor care au condus la stabilirea obiectivelor.

BUGETUL

In cadrul administratiilor publice locale, resursa de cea mai mare importanta este considerata bugetul.

In reglementarea actuala, conceptul de buget este definit la art. 2 pct. 6 drept „document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice”.

S-a renuntat in continuare la reglementarea conceptului de „buget public national” prevazut in Constitutie si s-a introdus termenul de „sistem bugetar” definit la art. 2 pct. 38 drept un sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele mentionate la art. 1 al. (2) al actului normativ in cauza, la care se adauga bugetele locale.

Se observa o organizare a sistemului bugetar al Statului Roman intr-o conceptie considerata specifica economiei de piata, cuprinzand un sistem de bugete distincte, elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie.

Astfel, sistemul unitar de bugete in temeiul legii finantelor publice actuale cuprinde:

• bugetul de stat;

• bugetul asigurarilor sociale de stat;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetul trezoreriei statului;

• bugetele institutiilor publice autonome;

• bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

• bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

• bugetul fondurilor externe nerambursabile;

• bugetele locale.

CONTINUTUL BUGETULUI

Bugetele componente ale sistemului bugetar contin, de principiu, venituri bugetare si cheltuieli bugetare. Pe cale de exceptie, in cazul anumitor institutii publice, bugetul poate contine exclusiv cheltuieli bugetare.

Veniturile bugetare

Veniturile bugetare sunt resursele banesti care se cuvin in baza unor prevederi legale bugetelor care compun sistemul unitar de bugete.

Veniturile bugetare se impart in:

• venituri bugetare ordinare (curente);

• venituri bugetare extraordinare.

Se observa faptul ca in legislatia finantelor publice permite constituirea si utilizarea si de fonduri extrabugetare. Este, asadar, permisa retinerea si utilizarea de venituri in sistem extrabugetar, sub diverse forme si denumiri, cu conditia introducerii acestora in bugetul de stat, cu respectarea regulilor si principiilor respectivului buget, cu exceptia urmatoarelor categorii:

• veniturile proprii realizate de institutiile publice;

• eventualele subventii acordate institutiilor publice de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz.

Un alt exemplu de reglementare a unor fonduri extrabugetare este constituit de regimul „taxelor speciale pentru functionarea unor servicii publice locale” reglementat de legea finantelor publice locale.

Caracteristicile generale ale taxelor speciale mentionate sunt urmatoarele:

• pot fi aprobate de catre consiliile locale, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti;

• scopul este constituit de infiintarea si functionarea unui serviciu public local determinat;

• cuantumul taxelor speciale se stabileste anual;

• veniturile obtinute din taxele speciale se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru infiintarea serviciilor publice de interes local avute in vedere precum si pentru finantarea cheltuielilor curente de intretinere si functionare a acestora;

• se incaseaza exclusiv de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

Taxele speciale se incaseaza intr-un cont distinct, deschis in afara bugetului local, fiind utilizate in scopurile pentru care au fost infiintate.

Veniturile bugetare ordinare

Veniturile bugetare ordinare sunt venituri care se inca­seaza cu regularitate la bugetele care compun sistemul unitar de bugete si sunt alcatuite din:

• impozite

• taxe

• contributii

• varsaminte.

Impozitele

Reprezinta prelevari obligatorii, fara contraprestatie si nerambursabile, efectuate de administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general. De regula, impozitele reprezinta sume de bani pe care persoanele fizice, persoanele juridice si entitatile fara personalitate juridica (in calitate de contribuabili) au obligatia sa le verse la un anumit buget pentru bunurile detinute in proprietate si veniturile realizate, fara posibilitatea de a solicita o contraprestatie directa si/sau restituirea. Desi definitia legala caracterizeaza plata impozitului drept o plata fara contraprestatie, se observa ca in fapt exista o contraprestatie de natura indirecta, deoarece contribuabilii sunt beneficiari ai serviciilor asigurate de stat din sumele constituite drept venituri bugetare fiscale (constructii de infrastructura, sistemul medical public, sistemul de invatamant public etc.)

Impozitele se impart in:

• impozite directe

• impozite indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina persoanelor si au in general ca obiect al impunerii anumite bunuri imobile (terenuri, cladiri), bunuri mobile (autovehicule) beneficiul din activitatile economice (profitul realizat de persoanele juridice, venitul realizat de persoane fizice din diferite surse etc.).

Impozitele indirecte au in vedere in principal transferul proprietatii bunurilor, prestarea serviciilor si importul. Intre cele mai cunoscute impozite indirecte exemplificam:

• taxa pe valoarea adaugata (TVA), care se datoreaza la bugetul de stat de regula in procent de 24% aplicat la valoarea anumitor bunuri supuse transferului de proprietate, la valoarea contractelor de prestare de servicii si la importul de bunuri;

• accizele, care se datoreaza la bugetul de stat de catre producatorii sau importatorii de bunuri accizabile, cum ar fi alcoolul, produsele din tutun, cafea, carburanti etc.;

• taxele vamale, care se datoreaza la bugetul de stat de importatorii de bunuri din afara Uniunii Europene.

Se observa faptul ca in multe cazuri anumite impozite poarta denumirea de taxa, cum ar fi, cu titlu de exemplu, TVA, taxele vamale, taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane juridice. Este important de retinut ca, desi denumite „taxe”, respectivele venituri publice au caracter de impozit, direct sau indirect, dupa caz, si nu de taxa.

Pentru a se evita orice confuzie intre conceptul de impozit si cel de taxa, enumeram in continuare caracteristicile generale ale impozitelor:

• au caracter obligatoriu;

• se datoreaza de catre persoanele fizice, juridice si entitatile fara personalitate juridica;

• se datoreaza aferent veniturilor realizate, bunurilor detinute in proprietate si consumului;

• prelevarile se realizeaza sub forma baneasca;

• prelevarile se realizeaza cu titlu nerambursabil;

• lipsa unei contraprestatii imediate, directe;

• se datoreaza in temeiul legii.

Taxele

Reprezinta sume platite de persoane fizice, persoane juridice sau entitati fara personalitate juridica de regula pentru servicii si lucrari prestate acestora de catre o institutie publica sau un agent imputernicit sa exercite un serviciu public.

Se incadreaza, cu titlu de exemplu, in categoria taxelor:

• taxele pentru emiterea de autorizatii (constructie, demolare etc);

• taxele pentru emiterea de certificate (casatorie, nastere, deces etc);

• taxele notariale;

• taxele judiciare de timbru;

• taxa pentru folosirea terenului proprietate de stat etc.

Tot in scopul evitarii oricarei confuzii intre conceptul de impozit si cel de taxa, enumeram in continuare caracteristicile generale ale taxelor:

• se datoreaza doar de catre persoanele care solicita efectuarea unui anumit serviciu sau lucrare de catre institutii ale statului in mod direct sau prin agenti imputerniciti;

• se datoreaza de catre persoanele fizice, juridice si entitatile fara personalitate juridica;

• reprezinta plata neechivalenta a serviciilor solicitate;

• se incaseaza in forma baneasca;

• subiectul platitor este determinat din momentul in care se inregistreaza solicitarea;

• serviciile solicitate se presteaza direct si imediat;

• se datoreaza in temeiul legii.

Perceperea taxelor se realizeaza cu respectarea urmatoarelor principii:

• unicitatea taxarii – pentru un serviciu persoana datoreaza taxa o singura data;

• raspunderea pentru perceperea legala a taxei revine functionarului, si nu debitorului;

• nulitatea actelor nelegal taxate;

• caracterul anticipativ al taxei – se achita la solicitarea serviciului.

Contributiile

Constituie prelevari obligatorii ale unor parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii, constituind resurse pentru fondurile de asigurare publice. Legea prevede obligativitatea platii unor contributii pentru constituirea diferitelor fonduri din care se suporta cheltuieli in beneficiul persoanelor asigurate.

Exemple de contributii:

• pentru asigurarile sociale de stat;

• la Fondul asigurarilor pentru somaj;

• de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;

• la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate.

Varsamintele

Legea fiscala defineste varsamantul drept o modalitate de stingere a obligatiei legale, prin virarea unei sume de bani efectuata de:

• un agent economic;

• o institutie publica

• o institutie financiara.

Se observa o inadvertenta intre definirea varsamantului drept o modalitate de stingere a unei obligatii si listarea, totodata, a conceptului la categorii de venituri bugetare alaturi de impozite, taxe si contributii.

Analizand varsamantul ca o categorie de venit bugetar avem in vedere venituri bugetare obtinute din anumite transferuri la bugetul de stat din profiturile realizate de regiile autonome si alte institutii publice, inclusiv financiare.

In functie de natura, veniturile bugetare se impart in doua categorii principale:

• venituri bugetare fiscale

• venituri bugetare nefiscale.

Veniturile bugetare fiscale provin din impozite, taxe si contributii.

Venituri nefiscale sunt venituri obtinute de la intreprinderile statului si din exploatarea domeniilor statului. Acestea sunt legate de calitatea statului de proprietar si organizator al activitatii in societatile comerciale la care detine participare la capitalul social, precum si de proprietar al unor bunuri dedicate exploatarii economice.

Veniturile bugetare extraordinare

Veniturile extraordinare sunt considerate venituri la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale, cand mijloacele banesti provenite din resursele curente nu acopera integral cheltuielile bugetare.

Sursele principale de constituire a veniturilor extraordinare sunt:

• imprumuturile publice interne si/sau externe (datoria publica);

• suplimentarea masei monetare aflate in circulatie;

• instrainarea unor bunuri din proprietatea privata a statului;

• vanzarea unei parti din rezervele de aur ale statului.

Recurgerea la veniturile extraordinare se realizeaza cu prudenta si sub control strict cu privire la influenta asupra inflatiei. Din acest punct de vedere, recurgerea la emisiune monetara fara acoperire exclusiv pentru finantarea unor cheltuieli publice se dovedeste o procedura care poate destabiliza economia unui stat, cum a fost experimentat si in Romania la inceputul anilor 1990. Pentru a impiedica recurgerea la astfel de masuri, solutia pentru care s-a optat in Romania a fost de acordare a unei largi autonomii Bancii Nationale a Romaniei care, detinand monopol asupra emisiunii monetare, nu este subordonata Guvernului si nu poate fi fortata sa recurga la emisiune monetara nejustificata.

Cheltuielile bugetare

Definitie si categorii

Reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a resurselor bugetare in vederea satisfacerii necesitatilor generale ale societatii. Marimea cheltuielilor publice difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta, structura acestora fiind puternic influentata de structura societatii.

Pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, in prezent, statul efectueaza cheltuieli in principal in urmatoarele sectoare de activitate:

• in domeniul social;

• pentru cercetare-dezvoltare;

• in domeniul militar;

• pentru functionarea aparatului de stat;

• cheltuieli cu caracter economic s.a.

Dupa caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se impart in:

• cheltuieli ordinare

• cheltuieli extraordinare.

Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice se grupeaza in:

• cheltuieli cu titlu definitiv (achizitii, constructii) si

• cheltuieli cu caracter temporar (imprumuturi de la buget).

•  

Din punt de vedere al intinderii in timp a autorizarii bugetare:

• cheltuieli anuale

• cheltuieli multianuale.

In practica bugetara, cheltuielile bugetare se sintetizeaza intr-o structura economica dupa cum urmeaza:

• cheltuieli bugetare curente – de personal, materiale si servicii, subventii, prime etc.;

• cheltuieli bugetare de capital;

• imprumuturi acordate;

• rambursari de credite, plati de dobanzi si comisioane.

Sistemul unitar de bugete reglementat in Romania este specific unui stat de tip unitar care aplica regulile economie de piata si cuprinde:

• bugetul de stat;

• bugetul asigurarilor sociale de stat;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetul trezoreriei statului;

• bugetele institutiilor publice autonome;

• bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

• bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

• bugetul fondurilor externe nerambursabile;

• bugetele locale.

In cadrul bugetului de stat se prevad distinct bugetul Senatului, Camerei Deputatilor, Presedintiei Romaniei, Guvernului si bugetele altor institutii publice care nu au organe ierarhic superioare.

La nivel local sunt reglementate bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Astfel, fiecare unitate administrative-teritoriala intocmeste un buget propriu, in conditii de autonomie.

Sistemul bugetar nu se prezinta sub forma unui document unic, ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete alcatuit din urmatoarele categorii:

Clasificatia bugetara

Veniturile si cheltuielile sunt prezentate in bugete pe baza clasificatiei bugetare care reprezinta o grupare a veniturilor si cheltuielilor bugetare avand in vedere o ordine obligatorie si criterii unitare.

Clasificatiile bugetare si modificarile acestora se aproba de catre Ministerul Finantelor Publice.

Veniturile bugetare se inscriu in buget si se aproba pe surse de provenienta si sunt structurate pe capitole si subcapitole.

Spre deosebire de veniturile bugetare, cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe categorii grupate avand in vedere doua criterii:

• dupa natura si efectul lor economic (clasificatia economica)

• dupa destinatie (clasificatia functionala).

Avand in vedere cele doua criterii enuntate, cheltuielile publice se structureaza pe:

• parti;

• capitole;

• subcapitole;

• titluri;

• articole

• aliniate, dupa caz.

Este important de subliniat faptul ca acele cheltuieli care sunt prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, in conformitate cu creditele de angajament si durata de realizare a investitiilor.

Numarul total de salariati si fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite. Numarul de salariati aprobat anual fiecarei institutii publice nu poate fi depasit.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE

Categorii de ordonatori de credite

Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale reglementeaza atributiile a trei categorii de ordonatori de credite bugetare:

• ordonatori principali de credite bugetare;

• ordonatori secundari de credite bugetare

• ordonatori tertiari de credite bugetare.

Ordonatorul de credite bugetare reprezinta o persoana imputernicita prin lege sau delegare, potrivit legii, sa dispuna si sa aprobe operatiuni.

Pentru a intelege continutul definitiei, este necesara clarificarea conceptelor de operatiune, fonduri publice si patrimoniu public in abordarea specifica a legislatiei finantelor publice.

Astfel, prin operatiune se intelege orice actiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau patrimoniului publice, indiferent de natura acesteia.

Se incadreaza in categoria fondurilor publice orice sume alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale, imprumuturi interne contractate de autoritatile administratiei publice locale, precum si din bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetele locale.

Patrimoniul public desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor statului, unitatilor administrativ-teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora, dobandite sau asumate cu orice titlu.

Este important de subliniat faptul ca drepturile si obligatiile apartinand statului si unitatilor administrativ-teritoriale se refera atat la bunurile din domeniul public, cat si la cele din domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.

In concluzie, prin ordonator de credite bugetare vom intelege o persoana abilitata prin lege sau delegare potrivit legii sa dispuna si sa aprobe actiunile cu efect financiar care privesc fondurile publice si/sau patrimoniul public.

Astfel, in cadrul UAT Comuna Dorobanți, ordonator principal de credit este Primarul.

Atributiile ordonatorilor de credite

Atributiile ordonatorilor de credite au in vedere in principal repartizarea creditelor bugetare si utilizarea creditelor bugetare.

Ordonatorii prncipali de credite bugetare repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora.

Ordonatorii principali repartizeaza creditele bugetare dupa retinerea unei cote de 10% din prevederile aprobate pentru asigurarea unei executii bugetare prudente. De la acest principiu sunt reglementate pe cale de exceptie doua categorii de cheltuieli a caror repartizare se face in mod integral, respectiv:

• cheltuielile de personal

• cheltuielile care decurg din obligatii internationale.

Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% din prevederile bugetare aprobate mentionate anterior se face in semestrul II dupa examinarea executiei bugetare pe primul semestru.

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare cu respectarea urmatoarelor conditii cumulative:

• numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate;

• pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiei publice pe care o conduc;

• cu respectarea dispozitiilor legii.

Investitii publice locale

Procedura derularii programelor de investitii la nivel local este reglementata de principiu prin Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale.

La nivel local, cheltuielile pentru investitii publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice locale se cuprind in proiectele de buget, in baza programului de investitii publice al fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

Programele de investitii ale unitatilor administrativ-teritoriale se intocmesc de catre ordonatorii principali de credite.

Ministerul Finantelor Publice detine atributia de a stabili continutul, forma si informatiile referitoare la programele de investitii locale.

In mod similar investitiilor publice de interes national, pentru fiecare obiectiv inclus intr-un program de investitii locale este necesara prezentarea unor informatii specifice de natura financiara si nefinanciara.

Informatiile financiare includ:

• valoarea totala a proiectului;

• creditele de angajament;

• creditele bugetare;

• graficul de finantare, pe surse si ani, corelat cu graficul de executie;

• analiza cost-beneficiu, care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;

• costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune a obiectivului.

Informatiile nefinanciare vor include:

• strategia in domeniul investitiilor;- descrierea proiectului;

• stadiul fizic al obiectivelor.

Obiectivele de investitii se cuprind in programele de investitii anuale, anexe la buget, numai daca, in prealabil, documentatiile tehnico-economice au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.

Documentatiile tehnico-economice se adopta in mod diferit, respectiv:

• de catre autoritatile deliberative locale se adopta documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi, a caror finantare se asigura integral sau in completare din bugetele locale, precum si ale celor finantate din imprumuturi interne si externe, contractate direct sau garantate de autoritatile administratiei publice locale;

• de catre Guvern se aproba documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi, care se finanteaza din imprumuturi externe si, in completare, din transferuri de la bugetul de stat si din alte surse, precum si ale celor finantate integral sau in completare din imprumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora;

• de catre ordonatorii principali de credite, cu informarea imediata a autoritatilor deliberative locale, documentatiile tehnico-economice pentru investitiile destinate prevenirii sau inlaturarii efectelor produse de actiuni accidentale si de calamitati naturale.

Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritatile in repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv inscris in programul de investitii, in limita fondurilor cuprinse in proiectul de buget cu aceasta destinatie, asigurand totodata realizarea obiectivelor de investitii in cadrul duratelor de executie aprobate.

Si in cazul investitiilor publice locale, angajamentele legale cofinantate din surse externe se vor derula in conformitate cu prevederile acordului de finantare care prevaleaza asupra dispozitiilor legii romane.

In situatia in care, pe parcursul executiei bugetare, din motive obiective, implementarea unui proiect de investitii locale nu se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot propune autoritatilor deliberative, pana la data de 31 octombrie, aprobarea redistribuirii fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt responsabili de utilizarea eficienta a fondurilor alocate investitiilor, precum si de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii.

9. RESPONSABILITĂŢI ŞI RĂSPUNDERI ÎN DERULAREA ACTIVITĂŢII

Competenta, responsabilitatea, sarcina si obligatia repartizării resurselor apartine primarului si compartimetelor de specialitate in domeniul financiar-contabil.

9. ANEXE, ÎNREGISTRĂRI, ARHIVĂRI

CENTRALIZATOR ANEXE

REGISTRE

FORMULAR DE EVIDENȚĂ A MODIFICĂRILOR

FORMULAR DE ANALIZĂ A PROCEDURII

LISTA DE DIFUZARE A PROCEDURII

10.1. FORMULARE, ANEXE,

Anexa nr.1 Lista de grupare a sarcinilor in vederea delegarii

Anexa nr.2: Lista sarcini in vederea delegarii:

10.2. ÎNREGISTRĂRI

Lista ……………………… cod: F-………………….

10.3. REGISTRE, ARHIVĂRI

11. CUPRINS